Când eram mic…era frumos tare. Îmi aduc aminte ca îmi era foarte, foarte frică de elicoptere și avioane. Da na’, până la urmă mi-am învins și teama aceasta, fie vorba între noi locuiam într-o zonă din proximitatea unui centru aviatic militar care între timp s-a desființat.
Când auzeam un elicopter, că survolau mai des, fugeam așa de tare spre casă de ziceai că ajung la viteză și ghepardul, urcam scările mai mult levitând și când ajungeam în casă deja primejdia trecea…
Cum mi-am invins frica???
Eram la Mărășești la Maunsoleu și aud din foarte mare depărtare un zgomot identic ca al unui aparat de zbor și ma panichez…aveam parcă urechi de elefant și precizie de sniperist…Nu am avut ce face..eram afara, nu aveam unde să ma ascund și a trebuit să imi infrunt propria frică…ce mai urlam
)
Când auzeam un elicopter, că survolau mai des, fugeam așa de tare spre casă de ziceai că ajung la viteză și ghepardul, urcam scările mai mult levitând și când ajungeam în casă deja primejdia trecea…
Cum mi-am invins frica???
Eram la Mărășești la Maunsoleu și aud din foarte mare depărtare un zgomot identic ca al unui aparat de zbor și ma panichez…aveam parcă urechi de elefant și precizie de sniperist…Nu am avut ce face..eram afara, nu aveam unde să ma ascund și a trebuit să imi infrunt propria frică…ce mai urlam
)
Apropo îmi era frică și de tren )
Copii nebuni, dar copilărie fericită….nu aveam calculatoare, internet și nici cd-uri..era mai bine înainte!
ce copilarie frumoasa am avut…ce vremuri…ce fotbal bagam,ce sotron,lapte gros si monopol…ehe…daca ar sti tineretul de azi cat de frumoasa a fost copilaria noastra,zau ca ne`ar invidia.FAra FIFA,fara mobile.Acum,daca n`ai mobil,esti un looser.Sau laptop.
asa este, chiar am avut o copilarie fericita.